Vineri, 15 noiembrie
Psih. Angela Ionescu, Ph.D
Psih. Maurizzio Gasseau, Ph.D
Sesiune plenară de deschidere
Deschiderea celei de-a XVI-a Conferința Națională de Psihodramă – Psih. Angela Ionescu Ph.D
Prezentare Psih. Maurizzio Gasseau Ph.D – FEPTO Task Force for Peace Building and Conflict Transformation a fost fondat în FEPTO din Viena în 2005 de Maurizio Gasseau (Italia), Eva Fahlstrom (Suedia) și Melinda Meyer (Norvegia). Fondatorii au promovat concepția lui Jacob Levy Moreno, utilizând instrumentele psihodramatice în sensul ideii de construire a păcii.
Task Force organizează seminarii și conferințe în care membrii împărtășesc metodologia de lucru cu traume colective precum războaie, dezastre ecologice și migrație în masă. Seminariile au avut loc la Oslo 2007, Stockholm 2008, Torino 2009, Uppsala 2010, Sofia 2011, Iseo 2013, Istanbul 2014, Granada în 2016, Iseo 2019.
Membrii FEPTO Task Force care lucrează cu ajutorul grupurilor operaționale FEPTO au avut intervenții de Construire a Păcii, de Transformare a conflictului, de lucru cu traume colective în război în Ucraina, Rusia, Egipt, Gaza, Teritoriile ocupate din Palestina, Israel, Iordania, El Salvador, Honduras, Columbia.
Psih. Mirjana Jovanovska Stojanovska, Ph.D
Creșterea personală ca o contribuție la societate
Adevărata îmbunătățire personală aduce adesea beneficii și pentru societate, fie prin devenirea unui ascultător mai bun, a unei persoane mai empatice sau a unui profesionist mai calificat. Când creșterea personală contribuie pozitiv la comunitate, aceasta încurajează acceptarea și respectul din partea celorlalți. Pentru a armoniza călătoria personală cu valorile mai complexe ale societății, este necesar să învățăm să găsim un echilibru.
Echilibrarea îmbunătățirii personale cu acceptarea socială este un proces complex care presupune căutarea creșterii personale în timp ce navigăm printre așteptările și normele societății. Acest echilibru este esențial pentru a menține autenticitatea și bunăstarea personală, fără a-ți sacrifica identitatea de dragul conformismului sau al aprobării sociale.
Este vorba despre găsirea armoniei între cine ești și modul în care te raportezi la lume, rămânând autentic față de tine însuți în timp ce contribui pozitiv la societate.
În acest workshop, tehnicile de psihodramă îi vor ajuta pe participanți să înțeleagă mai bine acest proces de echilibrare.
Psih. Irina Gruia
Sunetul, punte între ancestral și „aici și acum”
Terapeuticul Spiral (TSM) este un model terapeutic inovator dezvoltat de Dr. Kate Hudgins, care integrează tehnici de terapie experiențială, traumaterapie și neuroștiințe. TSM utilizează metode creative, precum jocul de rol, arta, teatrul și mișcarea, pentru a explora și a vindeca traumele și alte probleme emoționale. Principiile cheie ale TSM includ creșterea resurselor interne ale individului, integrarea traumelor și experiențelor dificile, și construirea unei stări de siguranță și conexiune în interiorul grupului terapeutic. TSM este folosit într-o varietate de contexte terapeutice, inclusiv în tratamentul traumelor complexe, tulburărilor de alimentație, dependențelor și tulburărilor de stres post-traumatic.
Utilizarea gongurilor în psihoterapie aduce numeroase beneficii. Sunetele lor profunde și reverberante induc o stare profundă de relaxare și meditație, ajutând la reducerea stresului, anxietății și tensiunii emoționale. Vibrațiile produse de gonguri pot facilita eliberarea tensiunilor acumulate în corp și pot ajuta la deblocarea emoțiilor reținute. Prin stimularea sistemului nervos și a creierului, gongurile pot promova starea de bine și echilibrul mental. În terapia de grup, sunetele gongurilor pot consolida conexiunile sociale și pot îmbunătăți coeziunea grupului. De asemenea, utilizarea gongurilor poate stimula creativitatea și introspecția, oferind o modalitate profundă de auto-reflecție și creștere personală.
Prin intermediul sunetului și a consemnelor utilizate în psihodrama internă, va fi explorat „The Trauma Survivor’s Internal Role Atom: TSM’s Clinical Map for Safety”.
OBIECTIVE
1. Explorarea lumii interne și a rolurilor internalizate, prin intermediul stimulilor sonori
2. Explorarea a cel puțin 3 resurse: 1 intrapersonală, 1 interpersonală și 1 transpersonală
3. Experimentarea utilizării sunetului în modificarea lumii interne
Sâmbătă, 16 noiembrie
Psih. Angela Ionescu Ph.D
Psih. Adriana Ene
Tabloul păcii – Storytelling și psihodrama
Moreno a avut permanent deschidere către nou și experimentare, având ca țintă stimularea potențialului creator din om. De aceea, psihodrama se combină perfect cu alte abordări creative și experiențiale. Ne propunem în acest workshop să ne oprim asupra temei păcii, îmbinând instrumente specifice psihodramei cu storytelling, o altă manieră de lucru cu conținuturi profund umane.
Poveștile extrag din experiențele umane sinteza, miezul de semnificație pe care îl transmit mai departe. Ele cuprind fragmente din istoria lumii noastre întregi, sunt conexiune și învățare deopotrivă. Ne captează atenția prin personajele și întâmplările istorisite, ne fac să rezonăm emoțional și să cădem pe gânduri. Ascultând povestea, ne identificăm sau ne delimităm, suntem uimiți sau recunoaștem lucruri familiare, descoperim perspective cu totul diferite asupra lumii sau se nasc în noi întrebări. Paradoxul poveștilor este surprins din paradigma analizării lor: deși pot reprezenta un instrument ideal prin care se poate obține detașarea de lumea exterioară, de haosul și preocupările zilnice, cu toate acestea, ele devin și căi de analiză introspectivă, de aducere într-un „aici și acum” personal, real, semnificativ, în rezonanță puternică cu experiențele personale.
Psihodrama are puterea de a aduce conținutul poveștilor pe scenă, dându-le viață și apropiindu-le de cei care ascultă, privesc și caută înțelesuri. Ea pornește de la sinteza poveștii și, prin punerea în scenă, întruparea rolurilor, exprimarea de emoții și gânduri, surprinderea dinamicii relațiilor, o reumple de semnificații și conținuturi personale. Tehncile psihodramatice oferă poveștii istorisite dimensiuni caleidoscopice, iar participanții se pot regăsi și conecta între ei, dar și cu semnificații arhetipale.
Propunem un parcurs care respectă etapele de lucru ale sesiunilor psihodramatice, înglobând ca moment culminant povestea, cu valențele sale stimulative pentru reflecție și introspecție. Avem în vedere, în plus, importanța co-participării, pentru a îmbogăți narațiunea și a deschide perspective variate asupra temei centrale a conferinței: Pacea.
OBIECTIVE
1. Exemplificarea îmbinării tehnicilor psihodramatice și a storytelling-ului în lucrul cu teme profunde și general umane
2. Stimularea exprimării perspectivelor personale prin joc de rol, punere în scenă, dubluri, variante alternative
3. Stimularea Eului observator și a funcției reflexive asupra unei teme de interes general: pacea
Psih. Simina Angelescu
Psih. Maria Daniela Dragoteanu
Psihodrama și Parentalitate – susținerea și dezvoltarea funcțiilor parentale prin psihodramă
Există o tot mai mare preocupare pentru educarea părinților, mai ales de când neuroștiințele au demonstrat importanța relației părinte-copil în dezvoltarea sănătoasă pe termen lung a copilului. Părinții își doresc să învețe cum să fie părinți buni. Însă informațiile oferite și procesate doar în plan cognitiv sunt puțin eficiente și în general sunt greu de aplicat în practică (după cum mărturisesc chiar părinții).
Experiența PARENTALITĂȚII presupune o transformare psihică complexă, de personalitate, incluzând alături de gândire și planurile profunde afectiv-emoționale, somatice, comportamentale, inconștiente. De aceea experiența trăită și împărtășită în psihodramă, de A FI re-parentat și de A FI în “aici și acum” părintele copilului tău real, sunt căi de învățare implicită, care creează abilități profunde. Relația cu copilul-interior și cu copilul-real este trăită și concretizată “aici și acum” de părinte, împărtășită cu alte persoane care reflectă, oglindesc și susțin pe cei doi, ca o matrice maternă.
Parentalitatea ca experiență psihică de transformare implică dinamica a două procese profunde, inconștiente – renunțarea la rolul de copil (care ai fost) și identificarea cu rolul părinților tăi. De aceea este atât de complexă și provocatoare această experiență de a deveni părinte. Presupune o tranziție psihică, ca și adolescența, o schimbare de identitate psiho-neuro-fiziologică.
“Ca să poți fi părinte, trebuie să fi fost copilul părinților tăi”, spunea Serge Lebovici – referindu-se la faptul că trebuie să fi integrat experiența copilăriei, să fi avut șansa de a trăi deplin acest rol de copil – pentru a putea să îți asumi adecvat rolul de părinte, pentru a putea să te identifici cu copilul și să îl înțelegi intuitiv, și pentru a putea să te desprinzi de rolul tău de copil.
În grupul de părinți-copii mici sau în sesiunile părinte-copil, tehnicile psihodramatice facilitează re-parentarea adulților (parțial regresați ca urmare a procesului natural de a deveni părinți), susținerea funcției de Eu auxiliar a părintelui pentru copil și stimularea/susținerea procesului MENTALIZĂRII (prin stimularea funcțiilor psihice de dublu, oglindă, inversiune de rol cu copilul).
Mentalizarea (concept elaborat de P. Fogany) se referă la capacitatea psihică (ce se dobândește treptat în primii ani de viață!) de a face distincția între mintea proprie și mintea celuilalt, de a înțelege că există o lume internă care este diferită de cea externă în care mă exprim, dar și de cea internă a altei persoane. Prin cadrul de siguranță specific grupului de psihodramă se reduce anxietatea parentală și se schimbă focusul pe A FI cu copilul în loc de A FACE ceva copilului (perspectiva de administrare parentală), deblocând astfel spontaneitatea adulților în relație cu sine și copiii.
OBIECTIVE
1. Să prezinte conceptele psihanalitice de parentalitate, mentalizare, funcții parentale
2. Să ilustreze modurile în care psihodrama și concepția psihodinamică asupra devenirii parentale pot fi utilizate în asistența psihologică a viitorilor părinți, părinților și copiilor mici (primul an de viață), pentru creșterea spontaneității, auto-parentare, dezvoltarea abilităților parentale, depășirii dificultăților / tulburărilor emoționale perinatale și de atașament părinte-copil, amelioarea tulburărilor psihosomatice la copii mici
Psih. Catrinel Dragomir
Psih. Elena – Iulia Petcu
Vise și visuri de pace
V-ați oprit vreodată, chiar în momentul în care pleoapele se închid, să observați universul secret care se trezește în interiorul vostru? Un loc în care realitatea se îmbină cu imaginația, unde banalul cedează locul extraordinarului – lumea viselor nocturne. Această lume fascinantă ne invită să îi explorăm coridoarele ascunse, să îi decodificăm simbolurile și enigmele și să deslușim, astfel, firele propriei noastre existențe. Visele oferă un canal care conectează prezentul și trecutul, îndreptându-ne, în cele din urmă, spre un viitor în evoluție.
Visele nocturne pot deține cheile celor mai profunde dorințe, temeri și aspirații ale noastre. Ele sunt șoaptele subconștientului nostru, care ne îndeamnă să explorăm, să reflectăm și să ne transformăm. „Cine se uită în exterior, visează; cine se uită în interior, se trezește”. (Carl Jung).
La atelierul VISE ȘI VISURI DE PACE, cu ajutorul psihodramei și desenului oniric, vom pătrunde în tapiseria mistică a viselor, vom explora impactul lor asupra vieții noastre diurne și vom căuta împreună calea către pacea interioară pornind de la mesajele lor profunde.
OBIECTIVE
1. Evidențierea importanței abordării visului nocturn în grupul de psihodramă
2. Exemplificarea unei modalități de lucru pe tematica visului nocturn și a visurilor, aspirațiilor de viață
3. Integrarea experienței în viața cotidiană
Psih. Maria Daniela Dragoteanu
Cum să aduci și să păstrezi pacea in relații cu ajutorul psihodramei
Pacea în relații înseamnă să te simți în siguranță, să ai încredere și să poți comunica efectiv. Toți știm cât de rapid pot deveni relațiile nesănătoase sau conflictuale.
Psihodrama oferă instrumente și metode prin care putem dezvolta toleranța, acceptarea imperfecțiunilor, respectul pentru ceea ce ne face diferiți.Cum putem deveni mai conștienți și mai împliniți în relații? Cum putem vindeca rănile trecutului? Cum putem opri lupta și aduce pacea?
Acest workshop experiențial își propune să pună în evidență cum psihodrama poate crea un mediu sigur in care clienții să își înțeleagă relațiile, să gestioneze anxietatea și conflictul, să învețe noi modalități de de abordare a problemelor relaționale din viața lor.
OBIECTIVE
1. Înțelegerea modului în care psihodrama poate crea un mediu sigur
2. Utilizarea strategiilor și tehnicilor psihodramatice pentru a ajuta clienții să își înțeleagă relațiile, să gestioneze anxietatea și conflictul, să învețe noi modalități de de abordare a problemelor relaționale din viața lor
Psih. Daniela Mărghidan Ph.D
Reparația în relații – punte între oameni, între grupuri și cu noi înșine
Tema propusă este inspirată din argumentele mai vechi și mai recente (studii și cercetări) legate de utilitatea și beneficiile reparației în relația terapeutică, relațiile de cuplu, relațiile dintre grupuri sau organizații și chiar în relația cu noi înșine. În contextul actual, în care pacea a devenit această stare de lucruri pe care o luăm de bună/ for granted până ce este amenințată și atunci devine foarte valoroasă și dezirabilă, workshopul se dorește a fi o contribuție la crearea unui mindset de bunăvoință și contribuție relațională.
Reparația realizată adecvat și suficient de devreme oferă o șansă reală și solidă de continuitate a relației și reduce stările negative asociate cu tensiunile sau riscul de ruptură relațională, contribuind la crearea unui spațiu relațional suficient de sigur, de încredere, în care oamenii se pot relaxa, reface, se pot vindeca, în care pot construi proiecte și pot atinge obiective împreună. Modul în care este construit și funcționează sistemul nostru neurovegetativ, precum și istoria speciei sau dezvoltarea comunităților umane sunt ele însele argumente pentru necesitatea dezvoltării unor „unelte” de reparație relațională, gata să fie utilizate atunci când situația o cere.
Psihodrama, ca metodă de acțiune predominant relațională, ne oferă posibilitatea de a obiectiva elementele cheie ale dinamicii ruptură-reparație și – totodată – ne prilejuiește individual și împreună, în spațiul grupului, clarificarea și dezvoltarea unor resurse care ne pot fi de folos în depășirea unor dificultăți relaționale.
OBIECTIVE
1. Explorarea din perspectivă psihodramatică a dinamicii ruptură-reparație
2. Conștientizarea stărilor emoționale asociate cu această dinamică
3. Identificarea unor posibile obstacole și a unor resurse necesare depășirii acestora
Psih. Georgios T. Chaniotis
Stereotipurile ca dezactivare a spontaneității
Workshop-ul își propune să evidențieze cum Rolurile pot fi reduse, supradimensionate, distorsionate sau utilizate doar ca răspunsuri comportamentale.
Astfel, putem ajunge să avem o percepție inadecvată și unidimensională a Rolului. Rezultatul este, în astfel de cazuri, realizarea unei false identități, ceea ce conduce la o percepție a unui Sine Fals.
OBIECTIVE
1. Explorarea stereotipurilor din perspectivă psihodramatică
2. Conștientizarea stărilor emoționale asociate cu spontaneitatea
3. Spontaneitate și creativitate în psihodramă
Psih. Maurizzio Gasseau Ph.D
Înțelepciunea transformatoare a viselor în timpul războaielor și a traumei colective
Acest workshop va demonstra cum modelul Psihodramei jungiene funcționează asupra traumei colective a războiului, fără retraumatizarea participanților. Visele transmit înțelepciunea transformatoare a inconștientului, permițând materialului încărcat emoțional să devină accesibil conștiinței, activând schimbarea intrapsihică și intersubiectivă. Grupul se va desfășura într-un cadru ritualic, creând un spațiu sigur pentru a avansa vindecarea personală și socială în trauma colectivă. Directorul grupului va demonstra modul în care psihodrama și EMDR se pot integra în sesiuni individuale și de grup.
În cadrul atelierului vor fi prezentate câteva tehnici imaginative și creative care sunt folosite în modelul Psihodramei jungiene. Psihodrama jungiană este o extensie a metodologiei moreniene, articulată într-un model complex de conducere și observație. Ea derivă din teoria analitică a lui Jung despre vis, din conceptele sale despre inconștiența personală și colectivă, despre imaginile arhetipale și individuație.
Directorul va demonstra tehnica de incubare a viselor conform medicinei antice a lui Asclepion și utilizarea ritualurilor de deschidere și închidere. Unele vise vor fi puse în scenă pentru a ne descoperi destinul în noaptea umanității, după modelul jungian în care diferiți protagoniști pun în scenă la fiecare sesiune. După împărtășirea finală, va avea loc o parte narativă care va comunica sensul viselor care au fost jucate, folosind un stil narativ. Acesta va îmbogăți piesele cu amplificări mitopeice și va încerca să conecteze temele individuale cu inconștientul colectiv al grupului.
OBIECTIVE
1. Exemplificarea modului în care modelul psihodramei jungiene acționează asupra traumei colective a războiului fără retraumatizarea participanților
2. Modul de integrare a psihodramei și EMDR în sesiuni individuale și de grup
3. Tehnica de incubare a viselor conform medicinei antice a lui Asclepion și utilizarea ritualurilor de deschidere și închidere
Psih. Cristina Schmidt
Psih. Daniela Damian
Pacea minții, pacea inimii. Lucrul cu scenarii transgeneraționale ale nedreptății
Istoria familiei este baza de la care a început construcția vieții noastre. Acolo unde nedreptățile și injustițiile au fost parte din povestea strămoșilor noștri, indiferent de care parte s-au aflat, au provocat dinamici relaționale interpersonale specifice. Ele au fost și sunt însoțite de un registru de emoții bine conturate într-un cadru de scheme de gândire. Aceste ingrediente stau la baza scenariilor repetitive cu care se confruntă cei care trăiesc această moștenire transgenerațională. La capătul drumului vindecării unor asemenea povești se găsește un loc în care emoțiile și gândurile se raportează la proces, încetând raportarea la conținut, iar acest loc este cel în care mintea și inima își găsesc pacea.
OBIECTIVE
1. Identificarea scenariilor transgeneraționale de nedreptate și injustiții moștenite
2. Identificarea „triggerilor” prezenți în viața personală / a protagonistului
3. Crearea unui spațiu pentru încheierea scenariilor moștenite și construirea unui nou scenariu și rol în viața sa
Duminică, 17 noiembrie
Psih. Grațiela Sion Ph.D
Violența structurală și violența simbolică, instrumente pentru o abordare psihodramatică
În studiul privind determinarea factorilor de risc care stau la baza violenței, au fost adăugați „factorii invizibili și indirecți care în literatura internațională sunt cunoscuți sub denumirea de violență structurală” (Grațiela Sion, 2022). Violența structurală se descrie ca fiind parte dintr-un sistem care nu oferă egalitate de șansă, având consecințe grave asupra nivelului de trai al populației ( Corsi, 2002).
În general, ca urmare a violenței structurale, oamenii se confruntă cu o opresiune socială extremă, și, în consecință, erodarea demnității umane și a tuturor dimensiunilor asociate, inclusiv încrederea, bunăstarea generală și securitatea.
Termenul de violență simbolică este folosit de Pierre Bourdieu, fiind o contribuție a sociologiei educației, constând în încercarea de a decodifica „relațiile de determinare dintre sistemul puterii politice și sistemul de învățământ”. Ca urmare, Bourdieu arată că școala și educația devin cea mai eficientă cale de reproducere a relațiilor de putere într-o societate.
OBIECTIVE
1. Construcția siguranței și încrederii în munca de grup ca prim pas în abordarea temelor de violență
2. În general, ca urmare a violenței structurale, oamenii se confruntă cu o opresiune socială extremă, și, în consecință, erodarea demnității umane și a tuturor dimensiunilor asociate, inclusiv încrederea, bunăstarea generală și securitatea.
3. Teoria rolurilor și psihodrama ca metodă de intervenție în abordarea violenței structurale și celei simbolice
Psih. Monica Poplăcenel
Psih. Ioana Anca Bocancea
Psih. Maria Daniela Dragoteanu
Înțelepciunea transformatoare a jocului psihodramatic la copii
Deși munca terapeutică a lui Moreno a fost inspirată din jocul improvizat al copiilor în grupuri, psihodrama a fost mult timp poziționată ca o metodă exclusivă pentru adulți. De-a lungul timpului, psihologii au explorat diferite abordări prin care să utilizeze tehnicile și strategiile psihodramei în munca lor cu copiii, pornind de la viziunea lui Moreno. Acesta considera că psihicul infantil, flexibil și deschis, permite jocului copiilor să fie plin de spontaneitate, creativitate, capacitate de improvizație, jocuri de rol, adaptabilitate și o imaginație extraordinară. Astfel, prin joc, copilul devine un co-creator al propriului său mediu de viață, și prin reprezentarea pe scenă a unor figuri simbolice, le diminuează puterea și își ia din forța acestora. Propriul său eu are posibilitatea de a se descoperi și restructura, de a aduce la un loc elemente care poate au fost separate de forțe destructive, de a le asambla din nou într-un întreg, câștigând un sens al puterii și al eliberării.
Lucrarea va oferi atât aspecte teoretice cât și demonstrații practice ale intervenției terapeutice în cadrul grupurilor de psihodramă pentru copii. Pornind de la înțelegerea nevoilor de bază ale copilului, directorul de psihodramă poate identifica nevoile neglijate prin descifrarea rolurilor alese de către copii și a scenariului propus de aceștia. Astfel, el poate să stabilească intervenția terapeutică potrivită, fie la nivel individual, fie la nivelul grupului.
OBIECTIVE
1. Să identifice nevoile de bază ale copiilor
2. Să recunoască nevoile neglijate ale copiilor prin intermediul rolurilor create de copii
3. Să descopere tipuri de intervenții terapeutice în funcție de nevoile neglijate ale copiilor
Psih. Tatiana Simion
Psih. Anca Nicolae
Pace interioară fără filtre – O abordare psihodramatică a consumului de marijuana
Workshopul își propune să exploreze într-o manieră deschisă impactul consumului de marijuana asupra identității, relațiilor și sănătății mintale. Acesta este structurat pentru a oferi mai multe informații despre motivațiile, impactul pe care-l are consumul asupra individului, oferind strategii și tehnici psihodramatice care pot fi luate în considerare de către specialiști atunci când lucrează individual sau în grup pe o astfel de cazuistică.
Vom explora, de asemenea, modalități de a gestiona consumul într-un mod mai conștient și mai sănătos, fără a fi nevoie de a se recurge la filtrele pe care drogul le poate aduce în viața clientului, ca prim pas de recuperare și recâștigare a spațiului interior în fața adicției.
În ultima parte a workshopului ne propunem să discutăm despre recăderi în comportamentul adictiv, ca parte firescă a oricărui proces de recuperare, înțelegând mai profund cum se gestionează recăderea folosind ca strategie regizorală metafora.
OBIECTIVE
1. Explorarea motivațiilor consumului de marijuana: Participanții vor avea ocazia să examineze în profunzime motivațiile și emoțiile care stau la baza consumului de marijuana
2. Înțelegerea impactului asupra identității și relațiilor: Vom investiga modul în care consumul de marijuana poate influența identitatea personală și relațiile interpersonale
3. Utilizarea strategiilor și tehnicilor psihodramatice în funcție de stadiul clientului în fața schimbării: Participantii vor învăța și vor aplica tehnici psihodramatice adaptate lucrului individual sau de grup ținând cont de etapele schimbării
4. Înțelegerea recăderilor: Specialiștii vor înțelege cum să susțină clientul în cazul recăderilor și cum pot lucra cu acestea din punct de vedere psihodramatic
5. Promovarea unei vieți autentice și echilibrate: Oferirea participanților instrumente și perspective pentru a trăi o viață mai autentică, în care consumul de marijuana să nu fie un factor care să influențeze negativ identitatea sau relațiile lor, ci să fie redus cât mai mult posibil într-un mod sănătos și conștient în viața lor, apoi oprit
Psih. Elena Iulia Petcu
Psih. Magdalena Cristina Hockl
Harta transgenerațională – punte de explorare psihogenealogică
Te-ai gândit vreodată să pornești într-o călătorie psihogenealogică? Cum ar fi locurile în care ai poposi? Cine ai vrea să fie cu tine? Imaginează-ți această călătorie, în care ai posibilitatea să găsești locuri reprezentative pentru modul în care simți că te situezi în cadrul familial și socio – cultural. În mod simbolic, te poți întâlni cu strămoși iubiți, poți găsi valori în „Cufărul comorilor” sau în „Grădina resurselor”, dar și, într-un cadru sigur și conținător, poți explora „Pajiștea loialității”, „Locul doliului”, evenimente din istoria familiei și relațiile cu antecesorii. Uneori, acestea pot crea sentimente și emoții intense care interferează cu modul în care te simți astăzi. Oare cum ar arăta un loc al furiei? Dar al tristeții, al fricii sau al durerii de a fi exclus?
În cadrul sesiunii de lucrări științifice vom prezenta „Harta transgenerațională”, un instrument original creat și dezvoltat de către noi (certificatul de copyright nr. 402023201476-0001/emis în Germania la data de 15.08.2023), care invită la explorare și îți oferă un cadru creativ pentru o călătorie în care poți descoperi perspective surprinzătoare. Grupul de psihodramă este o „scenă” optimă, în care participanții pot întâlni, în semirealitate, strămoși mai apropiați sau mai îndepărtați, pot face cunoștință cu nișa ecologică a acestora și astfel pot găsi resurse valoroase și strategii de supraviețuire, care le pot fi de ajutor în prezent. În același timp, dacă privim pacea ca fiind „o stare de bună înțelegere”, lucrul cu harta în grupul de psihodramă poate să aducă participanților încheieri dorite, satisfacție simbolică și rezoluții.
În concluzie, abordarea psihogenealogică în grupul de psihodramă invită la conștientizarea faptului că facem parte dintr-un sistem mai vast decât familia restrânsă, la construirea unor roluri noi, adaptative, precum și privirea dificultăților din prezent dintr-o perspectivă mai extinsă.
OBIECTIVE
1. Familiarizarea cu concepte specifice psihogenealogiei
2. Abordarea dificultăților din prezent dintr-o perspectivă transgenerațională
3. Modalități de abordare a psihogenealogiei în grupul de psihodramă
Psih. Teodora Rusea
Psih. Monica Pecican
Doliul idealului de neatins. Identitatea autentică și reconectarea cu sine
A descoperi că “cine ești de fapt” nu este “cine îți doreai să fii”, poate fi copleșitor, atât de copleșitor încât să ridici ziduri înalte între imaginea ta ideală și identitatea ta autentică. O imagine ideală venită din perfecționism și dorințe iluzorii de neatins va îndepărta omul de aflarea sinelui său autentic. Imaginea autentică nu ține cont de bun și rău, ci se definește prin “sunt și accept” (Binder, 2010) . Dar până acolo, procesul terapeutic urmează pașii doliului – a pierderii unei idei atât de adânc înrădăcinate și de vitale, încât poți simți că te pierzi pe tine însuți; căci a căuta cine ești vine după acceptarea că nu știi răspunsul la această întrebare.
În această lucrare vom avea în vedere viziunea lui Kessler (2005) care vorbește despre fazele integrării doliului, dar ne vom axa pe pierdere ca un sentiment survenit în urma procesului căutării de sine și a morții iluziilor unui sine ideal și mult dorit.
Lucrarea își propune să aducă în lumină sinele ideal nerealist vs acceptarea sinelui autentic, spre atingerea păcii interioare. Prin Psihodramă oferim spațiul de a pune în acțiune părțile sinelui și a angrena căutarea autenticității lui, prin dramatizare și joc (Moreno, 1946). Ne vom referi în această prezentare la importanța travaliului de doliu al idealului interior spre reconectare și pace, cu răsunet în munca lor din cabinetele psihodramatice.
OBIECTIVE
1. Explorarea fațetelor interioare ale sinelui prin perspectiva doliului imaginii ideale nerealiste și acceptarea sinelui autentic
2. Explorarea impactului consecvenței și responsabilității procesului terapeutic în restabilirea păcii interioare
3. Sublinierea importanței lucrului cu pierderea imaginii nerealiste prin viziunea doliului
Psih. Daniela Damian
De la singurătate la împreună
Prin psihodramă oamenii pot lucra cu experiența singurătății. Teoria rolului lui Moreno indică importanța interacțiunii sociale și a dinamicii grupului în modelarea comportamentului individual și în construirea identității.
Angajamentul activ în roluri le permite persoanelor să-și modeleze identitatea și să-și stabilească un sentiment de scop și apartenență. Cel mai adesea problema nu este singurătatea în sine, ci anxietatea de singurătate este cea de care oamenii încearcă cu disperare să scape. Explorarea singurătății și a solitudinii, prin psihodramă, poate da putere participanților să ajungă la alții pentru a se conecta, deschizând posibilitatea ca experiența să fie bine primită de alții.
OBIECTIVE
1. Cum ne ajută psihodrama să transformăm singurătatea
2. Construirea relațiilor cu ceilalți
3. Transformarea singurătății în solitudine, pace interioară
Irina Ștefănescu
Conversații profunde între top manageri cu atomul cultural
Ce pot aduce 8 intervenții cu atomul cultural individual în board-ul unei companii lider de piață celor 8 manageri de top care lucrau împreună deja de multă vreme (între 7 și 15 ani)? Noi înțelegeri ale relațiilor între ei și între departamentele pe care le conduc, noi dezvăluiri, emoții puternice, reașezări de raporturi și de linii de comunicare, chiar și o surpriză cu totul neașteptată.
Ce am învățat lucrând cu această echipă, având participanții în rolurile lor profesionale reale? Ce poate fi irepetabil de la un atom cultural individual la altul? Cum 8 intervenții psihodramatice derulate în aceeași zi pot țese împreună o poveste sociodramatică a grupului? Cum metodele de acțiune cu care lucrăm sunt ingredientele perfecte în coaching-ul de grup (psihodrama) și de echipă (sociodrama)?
OBIECTIVE
1. Reamintire pe scurt a noțiunii de atom cultural
2. Prezentarea modului de lucru în cazul atomului cultural cu membrii unei echipe de lucru ce-și joacă doar rolurile profesionale reale și a rezultatelor generate
3. Posibila inspirare a auditoriului să aplice atomul cultural în organizații